Endodonție sub microscop

1. Ce este diga dentară?

Diga dentară a fost utilizată pentru prima dată în stomatologie de către un dentist din New York în anul 1864.

Diga este o folie dreptunghiulară din latex sau din silicon utilizată pentru delimitarea câmpului operator prin izolarea unuia sau a mai multor dinți în raport cu mediul oral. Pentru pacienții alergici la latex, există și versiuni ale acesteia care nu conțin latex.

Diga dentară este utilizată în special pentru tratamentele endodontice (scoaterea nervului), acolo unde este necesară o izolare perfectă a dinților aflați în tratament, dar la fel de bine se folosește și în odontoterapie (la realizarea plombelor) sau estetică (fațete dentare).

Dacă este corect aplicată, utilizarea digăi crește considerabil șansele de succes, obținându-se rezultate excelente ale tratamentelor cu garanție pe termen lung.

2. Care este rolul digăi?

. obținerea unui câmp operator perfect izolat de sânge și salivă – condiție esențială pentru efectuarea tratamentelor stomatologice de calitate.

3. Care sunt avantajele utilizării digăi?

Oferă protecție atât pacientului, cât și medicului.

Pacientul este protejat prin:

• Înlăturarea posibilității aspirării sau înghițirii instrumentarului mic și resturilor rezultate în urma tratamentelor stomatologice.
• Evitarea intrării în contact a substanțelor medicamentoase, iritante, caustice sau cu gust neplăcut cu părțile moi ale pacientului.
• Scăderea riscului de apariție a leziunilor părților moi ce pot surveni prin deraparea instrumentarului rotativ, limba, obrajii și buzele sunt în siguranță.
• Prevenirea accidentelor precum secționarea cu freza sau arsurile chimice ale mucoasei date de utilizarea diferitelor substanțe medicamentoase.
• Împiedicarea declanșării reflexului de vomă, prin menținerea la distanță a tuturor instrumentelor ce ar putea intra în contact cu ea.

Medicul este protejat de eventuala contaminare din cavitatea bucală a pacientului.

• Oferă confort atât medicului, cât și pacientului prin toate avantajele pe care le are.
• Permite păstrarea unui câmp operator perfect izolat, curat și uscat.
• Oferă acces și vizibilitatea optimă, prin aplicarea digăi fiind îndepărtate și menținute în această poziție buzele, obrajii și limba.
• Vizibilitatea este sporită și prin nuanța închisă a foliei de digă care nu reflectă lumina.
• Diga nu necesită reintervenție după aplicare – accesul și vizibilitatea rămân continue.
• Permite obținerea proprietăților optime ale materialelor dentare utilizate (spre exemplu: când se efectuează manopere de profilaxie locală, compușii fluorurați utilizați nu trebuie să interfere cu saliva sau cu umiditatea din mediul bucal, diga fiind obligatorie; când se efectuează manopere de odontoterapie și endodonție – în timpul inserării și modelării materialelor – trebuie evitată contaminarea cu saliva sau umiditatea din mediul bucal, la fel, diga fiind obligatorie).
• Se pot rezolva manopere multiple la mai mulți dinți scurtând durata ședinței de tratament – odată aplicat, sistemul de digă – permite menținerea unei deschideri constante ca amplitudine a cavității bucale, oferind confort pacientului
• Oferă posibilitatea efectuării manoperelor stomatologice în deplină siguranță atât pentru medic, cât și pentru pacient
• Se elimină timpul oferit pacientului pentru clătit și scuipat = se scurtează timpul necesar efectuării manoperelor
• Asigură retracția părtilor moi
• Păstrează calitatea optimă a materialelor stomatologice și concentrația acestora

4. Din ce este format sistemul de digă?

• Folia de digă – folie dreptunghiulară obținută dintr-un cauciuc special, cu grosime variabilă (subțire, medie, groasă, extragroasă, special groasă).
• Ramele de întindere – utilizate pentru a poziționa și a menține marginile foliei – au diferite forme, dar cea mai utilizată fiind cea de U.
• Clemele de digă – sunt utilizate pentru a ancora folia de digă și pentru a o menține fixată în jurul dintelui, și în același timp pentru a realiza retracția gingivală. Există o multitudine de forme și dimensiuni de cleme, se aleg în funcție de tipul dintelui și de manopera ce urmează a fi efectuată. Aceste cleme pot prezenta sau nu aripioare, cele fără aripioare sunt utilizate în tehnicile restaurărilor coronare (plombe), iar cele cu aripioare în endodonție (tratamentele de canal).
• Perforatorul – se utilizează pentru a perfora folia – rezultă un orificiu circular prin care dintele va fi vizibil deasupra foliei de digă. Orificiile vor avea dimensiuni diferite, corespunzătoare dintelui pe care dorim să-l izolăm.
• Pensa (forceps) de aplicare a clemelor.
• Diga lichidă este reprezentată de un gel ce se întăreste cu ajutorul lămpii de UV, ea este folosită pentru a astupa eventualele microspații din folia de digă.

5. Cum se aplică diga?

• medicul dentist va face un orificiu în folia de digă cu ajutorul perforatorului
• folia de digă se aplică pe rama de întindere pentru a fi mai ușor de amplasat
• există mai multe metode de aplicare a sistemului de izolare cu diga pe suprafața dintelui (se aplică simultan folia și clema/se aplică clema în jurul dintelui, urmată de aplicarea foliei de cauciuc/aplicarea foliei, în tensiune, peste dinte, urmată de aplicarea clemei)

Această manoperă se realizează fără durere!!!

Echipa noastră îl utilizează aproape în toate ramurile stomatologiei pentru a garanta pacienților obținerea unor rezultate foarte bune, imposibil de realizat prin tehnicile clasice.

Beneficiile utilizării microscopului dentar în Endodonție:

1. Asigură iluminare și mărire a câmpului vizual sporite îmbunătățind precizia tuturor tehnicilor operatorii folosite în endodonția modernă.
2. Crește posibilitatea vizualizării fracturilor sau fisurilor, atât în partea coronară a dintelui, cât și în cea radiculară.
3. Asigură o procedură minim invazivă, cu o pierdere infimă de substanță dentară sănătoasă, comparativ cu tehnicile clasice realizate fără utilizarea microscopului dentar.
4. Permite vizualizarea, localizarea și îndepărtarea obstruărilor canalelor, spre exemplu: calcifieri, ace rupte.
5. Permite abordul pe toată lungimea rădăcinii, datorită iluminării sporite și măririi câmpului vizual.
6. Permite reintervenția endodontică, în cazurile în care este necesară înlăturarea pivoților cimentați, a pivoților de fibră de sticlă și a întregului material de obturație din spatiul pulpar.
7. Permite identificarea perforațiilor radiculare și sigilarea acestora.
8. Permite identificarea canalelor suplimentare.
9. Permite identificarea și tratarea canalelor calcifiate.

Utilizăm microscopul dentar în toate ramurile stomatologiei din respect pentru pacienții noștri și din dorința de a le oferi cele mai performante servicii!

• Tratamentul de canal este la fel de important ca obturația sistemelor radiculare.
• Prin tratamentul de canal se înțelege totalitatea manoperelor de preparare și dezinfectare a canalelor radiculare din interiorul rădăcinilor dintelui.
• Pentru a păstra un mediu cât mai aseptic pe termen lung și a preveni/trata infecția cauzată de bacteriile din interiorul canalelor dentare trebuie efectuată umplerea și sigilarea spațiilor din interiorul rădăcinii dintelui.
• Pentru a putea realiza o obturație corectă și eficientă pe termen lung a canalelor dentare, în clinica DSG se utilizează injectarea de gutaperca încălzită și compactarea acesteia cu ajutorul sistemului EndoPilot, fabricat în Germania.

1. Ce presupune un tratament endodontic?
2. Tipuri de tratament endodontic
3. Indicații ale tratamentului endodontic
4. Situații în care un dinte nu poate beneficia de tratament endodontic
5. Cât durează un tratament endodontic?
6. Cât de dureros este tratamentul de canal?
7. Ce trebuie să fac după finalizarea tratamentului endodontic?
8. Cât rezistă în timp un dinte tratat endodontic?
9. Beneficiile tratamentului endodontic versus extracție
10. Ce reprezintă retratamentul endodontic

1. Ce presupune un tratament endodontic?

Endodonția este o specialitate separată a stomatologiei care tratează interiorul (endo) dintelui (donția).

Un tratament endodontic urmărește să permită păstrarea dintelui pe arcadă o perioadă cât mai lungă de timp, prin crearea unui mediu steril în interiorul dintelui astfel încât țesuturile înconjurătoare care au fost afectate să se poată vindeca.

Aceasta se realizează prin îndepărtarea țesutului pulpar (a “nervului”) afectat, curățarea interiorului rădăcinii dintelui de resturi organice și de bacterii, iar apoi umplerea cu un material biocompatibil, astfel încât reinfectarea să fie impiedicată.

2. Tipuri de tratament endodontic:

• Tratamentul endodontic
• Retratamentul endodontic
• Rezeția apicală și obturația retrogradă

Tratamentul endodontic se efctuează de obicei într-o singură ședință, cu anestezie locală și izolare cu sistemul de digă.

Etape în realizarea tratamentului endodontic:

• Se realizează accesul spre camera pulpară prin îndepărtarea cariei și a materialelor restaurative deja existente (plombe).
• Se îndepărtează țesuturile pulpare afectate (nervul) de pe toate canalele radiculare ale dintelui în cauză.
• Canalele preparate pe toată lungimea lor, fiind curățate și lărgite.
• Se efectuează dezinfecție cu soluții antiseptice.
• După ce totul este curat se realizează obturația de canal prin umplerea canalelor radiculare cu gutta-percha și pastă.
• Aceste materiale biocompatibile sigilează sistemul radicular și previne reinfectarea.
• Tot în aceeași ședință, este refăcută porțiunea de dinte de deasupra gingiei (reconstituire coronară) – etapă care presupune utilizarea unui pivot din fibră de sticlă cu armătură metalică și a unui material compozit pentru a pregăti dintele pentru restaurarea de durată.
• Într-o altă ședință, de preferat la maximum o lună distanță de la realizarea tratamentului endodontic și a reconstituirii de bont, se realizează de către medicul protetician, acoperirea dintelui cu o restaurare coronară de durată (coroană).
• Coroana de acoperire este menită să asigure protecția dintelui la stimulii fizici și chimici.
• Pentru prevenirea fracturării dintelui sau a infiltrării materialului de reconstituire de bont se recomandă ca restaurarea protetică definitivă să se realizeze în maxim o lună de zile de la finalizarea tratamentului de canal.

3. Indicații ale tratamentului endodontic:

Tratamentul endodontic este indicat atunci când:

1. Caria dentară pătrunde adânc în dinte până la nivelul camerei pulpare (locul unde se află nervul).
2. Atunci cand în timpul preparării (șlefuirii pentru coroană) unui dinte, se deschide accidental camera pulpară.
3. Dintele suferă o fractură cu implicarea camerei pulpare.
4. În scop protetic, atunci când se dorește a se realiza o coroană dentară fizionomică.
5. Un tratament endodontic este necesar și în cazurile în care dintele prezintă oricare din următoarele simptome:
   . sensibilitate la cald sau la rece care persistă mult timp după îndepărtarea stimulului dureros
   . durere la masticaţie sau la muşcătură
   . durere la un dinte care a mai fost tratat endodontic
   . durere la un dinte care a suferit o traumă
   . durere surdă
   . durere spontană
   . durere pulsatilă
   . durere care te trezeşte noaptea din somn
   . durere persistentă la un dinte pe care s-a pus o obturaţie (plombă) sau o coroană de acoperire
   . durere cronică care iradiază spre nas, ochi, gât, ureche
   . dinte cu mobilitate anormală
   . o umflătură în apropierea unui dinte, din care, când este apăsată, iese sânge sau puroi
   . dinte care şi-a schimbat culoarea.
   Atenţie ! Există dinţi care deşi nu dor, necesită totuşi tratament endodontic.

4. Situații în care un dinte nu poate beneficia de tratament endodontic:

• Canalele sale radiculare nu sunt accesibile.
• Rădăcina dintelui este fracturată sau prea scurtă.
• Dintele nu mai are suficient suport osos.
• Dintele nu mai este restaurabil protetic.
• În interiorul canalelor sunt instrumente fracturate ce nu pot fi îndepărtate.
• Dintele nu are utilitate în viitorul plan de tratament.
• Distrucția coronară este situată mult subgingival.
• Dintele are expusă furcația (zona dintre rădăcini).
• Dintele are mobilitate foarte mare – grad 3.
• Dinte cu perforarații nesigilabile.

5. Cât durează un tratament endodontic?

În mod normal un tratament endodontic se realizează într-o singură ședință, care în funcție de tipul dintelui (frontal, premolar, molar) poate dura între 1-2 ore. Există și situații, în care avem de-a face cu un caz mai complex, în care avem nevoie de ședințe suplimentare.

6. Cât de dureros este tratamentul de canal?

Tratamentele de canal se realizează sub anestezie locală, riscul apariției durerii este aproape nul.

După terminarea tratamentului, există posibilitatea apariției unei sensibilități la nivelul dintelui, situație în care medicul vă recomandă administrarea de antiinflamatorii și analgezice.

În mod normal orice sensibilitate la nivelul dintelui tratat trebui să dispară în maxim 7- 10 zile.

7. Ce trebuie să fac după finalizarea tratamentului endodontic?

După finalizarea tratamentului endodontic este necesară și finalizarea tratamentului restaurativ (coroană dentară de acoperire).

Tratamentul restaurativ de durată trebuie efectuat în maxim o lună de la finalizarea tratamentului endodontic.

În caz contrar există posibilitatea reinfectării canalelor tratate sau fracturării rădăcinii şi coroanei, ceea ce poate duce la compromiterea definitivă a dintelui şi la extracţia sa.

8. Cât rezista în timp un dinte tratat endodontic?

Un dinte care a fost tratat endodontic poate să reziste pe arcadă la fel ca și un dinte vital (cu nerv), dacă este acoperit corespunzător de o coroană protetică.

9. Beneficiile tratamentului endodontic versus extracție?

Tratamentul endodontic permite păstrarea pe arcadă a unor dinți care, altfel, ar fi fost extrași.

Pentru unii pacienți extracția dentară pare o metodă mai simplă, mai rapidă și mai puțin costisitoare, dar puse în balanță beneficiile păstrării dinților naturali și repercursiunile extragerii lor, cu siguranță păstrarea dintelui, implicit tratamentele endodontice vor câștiga.

Extracția unui dinte atrage următoarele situații:

• Dinții vecini și dinții antagoniști migrează, afectând mai ales masticația – cu consecințe în alimentație și declanșarea unor boli de digestie.
• Ocluzia (mușcătura) se modifică, în timp ducând la apariția afectării articulației temporo mandibulare, cu apariția durerii și a simptomelor disfuncțiilor cranio-mandibulare.
• Osul se resoarbe, în timp existând riscul imposibilității înlocuiri vechiului dinte cu un implant din cauza lipsei de os.
• Fizionomia se modifică (mai ales în cazul în care se pierd mai mulți dinți din față).
• Fonația și masticația sunt afectate, de asemenea de pierderea dinților.
• Pentru a preveni apariția acestor modificări, astăzi, există o multitudine de soluții protetice moderne și eficiente de înlocuire a dinților, dar indiferent ce soluție ați alege, dintele natural va fi întotdeauna cea mai bună alegere pentru dumneavoastră.

10. Ce reprezintă retratamentul endodontic?

Retratamentul endodontic permite, în zilele noastre, prin intermediul tehnologiei avansate păstrarea pe arcadă a dinților cu indicație de extracție.

Dinții care necesită retratament de canal sunt:

• Fie dinți care au fost tratați endodontic corect și au rezistat o bună perioadă de timp, dar a reapărut infecția și/sau durerea – în anumite condiții nefavorabile (spre exemplu: apariția unei noi carii pe dintele tratat, pierderea adaptării unei coroane, apariția unei fracturi în obturație).
• Fie dinți care au fost tratați endodontic, dar în urma tratamentului durerea și vindecarea nu au apărut.

Eșecul tratamentului endodontic inițial poate să apară atunci când:

• Canalele radiculare (înguste sau curbe) nu au fost curățate suficient.
• Canalele radiculare laterale/accesorii nu au fost abordate (nu au fost curățate toate canalele).
• Dintele tratat endodontic nu a fost acoperit la timp de o restaurare coronară (coroană).
• Restaurarea coronară ce acoperă dintele tratat endodontic a permis pătrunderea salivei și a bacteriilor în interiorul dintelui și reinfectarea sa (coroană incorect adaptată).
• Nu au fost îndepărtate bacteriile de pe toată lungimea canalului radicular.
• Obturația de canal a fost incorectă sau incompletă.