Rata de succes a implanturilor dentare este influențată de existența sau nu a afecțiunilor generale, printre care cele mai importante sunt următoarele: diabetul zaharat, osteoporoza, afecțiunile care necesită radioterapie în teritoriul OMF, chimioterapie și bolile valvulare.
În anumite situații aceste boli pot contraindica intervențiile chirurgicale în sfera stomatologică.
De aceea, înaintea inserării implanturilor dentare, medicul stomatolog e bine să vă recomande să efectuați un set de analize de sânge: teste de hematologie și biochimie. În această etapă, pacientul descoperă uneori, că suferă de afecțiuni de care nu era conștient până în momentul respectiv.
În funcție de rezultatele analizelor, medicul dentist o să înceapă tratamentul sau o să vă recomande o vizită de specialitate pentru alte examene complementare (cardiologic, oncologic, alergologic, endocrinologic, histopatologic etc ).
De asemenea, înaintea efectuării tratamentului cu implant dentar sunt necesare investigații radiologice și anume: CBCT (Cone Beam Computed Tomography) adică o tomografie de mare exactitate și doză foarte mică de radiații.
Deși unii medici dentiști încă mai folosesc doar radiografia dentară simplă ca metodă de investigație înaintea inserării implanturilor, s-a demonstrat că acest tip de investigatie nu este suficient, deoarece oferă o imagine bidimensională și poate induce clinicianul în eroare, astfel încât acesta să poata leza din greșală unele formațiuni anatomice (nerv, arteră, venă, sinus maxilar erc.) cu consecințe grave și de cele mai multe ori de lungă durată asupra pacientului. Folosirea CT-ului permite evidențierea tuturor aspectelor ce nu se pot vedea în mod normal pe o radiografie clasică.
CBCT (Cone beam computer tomography / Tomografie computerizată cu fascicul conic) încorporează o tehnologie de ultimă generație în domeniul imagisticii, ce permite vizualizarea în plan tridimensional a zonelor scanate.
CBCT-ul aduce o doză de radiații de 10 – 20 ori mai mică decât utilizarea CT ului convențional, prin delimitarea ariei de interes și reducerea timpului de iradiere.
Astfel avem posibilitatea de a:
- măsura volumul de os restant (înaltime, lătime, lungime) – astfel știm dimensiunea exactă a viitoarelor implanturi;
- observa zonele în care cantitatea de os este insuficientă, fiind necesare manopere de adiție sau augmentare osoasă;
- aprecia orientarea osului disponibil, la o scară reală în cele 3 planuri;
- cunoaște calitatea osului în zona de interes (foarte importantă pentru a alege un anumit model de implant dentar protivit fiecărui tip de densitatea osoasă);
- observa cu ușurință: resturi dentare, chisturi reziduale, tumori, dar și traiectul vaselor de sânge și al nervilor prin os.
În urma acestor informații obținute, clinicianului îi va fi mult mai ușor să aleagă optim:
- Tipul de implant (lungime, diametru, formă).
- Numărul implanturilor si poziția lor în os.
- Tipul de restaurare protetică ce se poate realiza peste aceste implanturi.
- Timpul total și complexitatea intervenției chirurgicale.
- Eventualele materiale de regenerare osoasa.
Lasa un comentariu